olive (Copy)

Cum m-am apucat de sapunarit

Copilasul meu cel mic a stiut dintotdeauna ce a vrut. Si a stiut si cum sa ceara. In sensul in care si dupa ce implinise 1 anisor, el mai sugea inca de vreo trei ori pe noapte. Si cum, cu toata bunavointa din lume, eu nu mai reuseam sa adorm dupa repetatele treziri, am inceput sa caut in imensitatea internetului solutii pentru o viata mai aproape de natura, pe care sa le pot aplica si acasa fara sa ne schimbam radical stilul de viata. Trecusem oarecum pe panta asta a mancatului sanatos inca de la primul copilas, dar acum voiam mai mult. In acea perioada ii aparusera celui mare niste iritatii pe manute, mici, cat un banut, care il mancau si usturau. Si am citit, am tot citit, m-am documentat, am calculat, am cautat surse de aprovizionare si, intr-un final, m-am apucat sa torn sapun. Si am fost atat de incantata si incantati cu totii incat de atunci nu am mai folosit altceva. Am incercat, am verificat, probat, imbunatatit si adaptat retetele, am incercat sa fac si alte cosmetice numai din ingrediente naturale si asa, in timp, pot sa spun ca am reusit, suntem multumiti si, zic eu, mai sanatosi. Bineinteles ca iritatiile de pe manute au disparut, ca pielicica lor, din fina a devenit si mai fina si mai buna de pupacit, ca mirosul este mai natural, ca totul este asa cum trebuie sa fie.

Si au mai fost si prietenii… Prietenii care au avut curiozitatea si increderea sa incerce produsele mele si care s-au declarat multumiti si incantati si care de atunci ma incurajeaza sa perseverez, sa creez sapunuri personalizate, specializate pe tipuri de probleme. Si zilnic gasesc noi motive sa merg inainte, de la o cunostinta care revine dupa ce a folosit un sapun si imi spune ca mai vrea si ca ar cumpara si deodorante, creme sau alte produse naturale de care are nevoie dar pe care nu le gaseste sau nu are incredere sa le cumpere din alta parte, pana la copilasul meu care se lauda pe unde apuca ca mamica lui face sapunuri naturale. Si atunci cum sa nu fi fericit?